Scufita Rosie leagana cosuletul in manuta

Scufita Rosie leagana cosuletul in manuta, mergand, vioaie si vesela, spre bunicuta.
La un moment dat, o voce groasa si cam infundata, din tufis, se aude.
Vocea:
– Stai pe loc! sunt lupul fioros! Ce-ai in cosulet?
Scufita:
– Ia, niste placinta de mere, pentru bunicuta, ca-i bolnava!
Vocea, cu rasuflarea intretaiata:
– Bine, bine! Si-altceva?
Scufita:
– Pai, niste dulceata de mure, facuta de mine!
Vocea, geme dureros:
– Lasa, lasa! Si-altceva? Ce mai ai?
Scufita:
– Aoleu, nu mai am nimic! Adica ar mai fi niste servetele, de hartie.
Vocea, pitigaiata si scremuta:
– Lasa servetelele si cara-te!