Palinca, bat-o vina

Ion:
– Mai Vasalie, da-mi un chil de palinca ma, pana o fac pe a mea.
Vasalie:
– Ia mai Ioane, ca doar suntem preteni.
Ion, dupa doua zile:
– Mai Vasalie, mai da-mi un chil de palinca ma, ca n-am reusit s-o fac.
Vasalie:
– Ia ma Ioane, ca o s-o faci azi mane si tu.
Ion dupa o saptamana venea spre poarta lui Vasalie care era la masa cu Maria lui si zice:
– Tu, Marie, daca vine la noi zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).
Vine Ion si zice:
– Ziua buna Marie!
– Ziua buna Ioane. Apoi Vasalie une-i?
– Nu-i acasa, zice ea.
– No, eu am vinit cu ale doua chile de palinca si cu inca o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua. Daca Vasalie nu-i aici, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca de treaba. Vasalie de sub pat aude, simte oarece si cugeta adanc:
– Tui mama ei de treaba! Ce sa fac? Pusca am, gloante am, dar nu-s acasa.