Într-o dimineatã, se scula ursul bucuros

Într-o dimineatã, se scula ursul bucuros… Îsi puse o sapca pe cap, un cercel în nas si pleaca catre vulpe pentru a-i da o “cârja”. Pe drum se întâlneste cu lupul:
– Un’ te duci mai ursule?
– Ma duc sa dau o “cârja” vulpii! Vii si tu?
– Hai ca vin!
Îsi puse si lupul un cercel si plecara amândoi. Pe drum se întâlnesc cu iepurasul:
– Încotro va-ndreptati?
– Mergem sa dam o “cârja” vulpii! Vii si tu?
– Da vin.
Îsi puse o sapca si plecara. Când au ajuns, primul a intrat ursul. Se aude:
– Ahh! Ahh! Uhh!
Lupul ªi cu iepurasul îl întreaba:
– I-ai dat o “cârja”?
– Da si ce i-am dat!
Intra lupul. Se aud aceleasi sunete (ahh uhh…) iese si el tot transpirat si zice si el a dat o “cârja”. Intra Iepurasul. Se aude:
– AAAAAAAAAA! BuFF!
Iese si iepurasul afara. Ursul întreaba:
– Ia-i dat o “cârja”?
– Nu! I-am dat cu scaunu’, ca n-am gasit “cârja”!