Balada Miorita

Era la ora de romana, pe sfarsit de trimestru, marea majoritate a elevilor aveau note asa ca balada Miorita o invatasera numai cei constiinciosi.
Psihoza: colac peste pupaza mai sosii si o inspectie neanuntata de la minister.
Profesoara, care intrase si ea in trepidatii, se gandi ca cel mai bine ar fi daca iar pune pe elevii mai buni aflati in primele banci sa recite poezia iar pe olimpici la final sa o comenteze literar. Asa ca incepu” primul:
– Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai,
Iata vin in cale, se cobor la vale,
Trei turme de miei cu trei ciobanei …
– Bravo, 10 – urmatorul!. Si tot asa cu note de 9 si 10 pana cand colegul lui Bula se poticni la strofa:
– Dar cea miorita cu lana plavita,
De trei zile-ncoace gura nu-i mai tace…aa
– Bine, nota 7 – ia loc!
Bula intre timp era cu mina pe sus dar profesoara stiind ce-i poate pielea a incercat sa-l evite insa la interventia inspectorului scolar ii dadu cuvantul:
– Oita mioara, ce mi-esti bolnavioara,
De trei zile-ncoace iarba nu-ti mai place,
Apa nu mai bea, s-o taiem, ce p..a mea!