Poetul poporului

Intr-un compartiment al trenului ce duce spre Bucuresti era poetul poporului, Mihai Eminescu, iar la un moment dat i se alatura doua cucoane, tate de Bucuresti ce mai.
Sfioase fata de poet, nu mentin nici o conversatie susotind doar intre ele vazand acestea, Eminescu se preface ca doarme. Ceva timp mai tarziu una din ele zice:
– Draga, mi-e imi vine sa ma pis!
– Vai de mine, vai de mine dar nu se poate!
– De ce?
– Pai daca deschizi usa, el aude si isi da seama ce vrei sa faci si ar fi o mare rusine.
– Si atunci ce fac?
– Pai uite, vezi sticla asta? Arunci apa pe geam, faci pipi in ea si o lasi pe jos. Daca intreaba ceva zici ca s-a varsat sticla.
Zis si facut dar ele nu stiau ca acesta a ascultat tot ce au vorbit ele.
Deschide ochii se uita pe jos acestea dau din umeri iar el incepe si se deschide la pantaloni scotandu-si p..a afara.
Acestea, stupefiate, pun mana la ochii si exclama in semn de protest la care Eminescu le zice:
– Ce te uiti asa la mine parca as fi un pui de urs,
Oare nu-i acesta dopul (aratand spre organele ei genitale) de la sticla care a curs?

Trimite mai departe!Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestDigg this